S’hè spentu a dumenica di penticosta, Marco Santarelli, anziani ghjucadore di u GFCOA Handball, à l’età di 57 anni. Amicu di tutti, assai cunnisciuti per e so qualità umane è spurtive, lascia un viotu maìò ind’a cità imperiale è dinò in altrò…
Dumenica scorsa, ghjera a pinticosta. Una dumenicata induva u Handball Aiaccinu s’appruntava à festighjà i cinquant’anni di u HAC, vicinu à Vignetta. Parechje parsone eranu ghjunte participà à sta festa maiò. Ma u destinu hà vulsutu piglià unu di i soi è fà di sta festa, un mumentu di disgrazia. Si n’hè andatu stu ghjorni quì, u nostru amicu à tutti, Marco Santarelli, à l’età di 57 anni. Caschendu, qualche minute nanzu di ghjucà contr’u à i so amichi di i « bargeots ». Ghjucadore famosu di ballò (sempre à u gazelec), avia purtantu sceltu u handball per a so carriera spurtiva. Una disciplina induva ellu era divintatu assai rinumatu incù quarant’anni passati à u GFCOA. Ma, avia principatu per u HAC di José de Nobili, firmendu quì a so prima licenzia in u 1969. Marco s’era fattu tanti è tanti amichi. Trà elli, a squadra di i « bargeots » ch’eranu ghjunti à ghjucà in Aiacciu in l’annu 1997 per festighjà a vittoria di u Gaz in u campiunatu di Francia di Naziunale una. Trà 1985 è 1993, Marco Santarelli avia fattu onore à sta maglietta “rossa è turchina” incù trè cullate in N2, N1 è D2. Sempre in attività, malgratu i so anni, ellu dava sempre l’esempiu à i più ghjovanni, passemdu tempu à dali cunsiglii. Fora di e so attività spurtive, l’Aiaccinu era qualchissia stimatu da tutti. D’aiacciu à Bastia, passendu ancu per u cuntinente, l’amichi chì l’apprezziavanu, ùn si cuntanu più. Oghje, ghjè l’inseme di u mondu spurtivu corsu è forse, ancu di più, chì pienghje a partenza d’unu di i soi. Ma dinò tutti quelli chì l’annu cunnisciutu. Forse u più famosu ghjucadore di Handball chè a Corsica hà cunnisciutu. Eranu, d’altronde, belli numarosi, tutti quelli chì l’annu resu un ultimu umaggiu marcuri scorsu. È finalmente, u destinu hà decisu un mumentu di festa, intornu à u h andba ll chì era stata a so passione durante più di quarant’anni, per vene à piglialu. Marco hè partutu trà i soii, à mezu à tutti quelli ch’u tenianu tantu caru. Què dinò, serà u umaggiu maiò à s’omu di core. È forse, cuntinuerà, da quallà, à festighjà, un ballò di hand, in manu. Salute o Marco. Ùn ci scurderemu mai di tè.
F.P.